Tag: cecilia cutescu stock

“Del duma: vorbește-le despre mine” în expoziția “Egal. Artă și feminism în România modernă”

Unul dintre obiectivele pe care l-am avut in minte prin demersul curatorial Egal. Artă și feminism în România modernă este investigarea unei file a istoriei femeilor folosind lentila subiectivă a artei vizuale. De ce? Pentru că multe probleme din trecut sunt foarte actuale. Un micro muzeu al femeilor în care se derulează povești banale, luptă pentru drepturi, eforturi, muncă. Esența este afirmarea unei diversități femeii, cu multe dintre condiționările specifice genului în relație cu etnia, religia sau clasa socială.

_DSC4433
Egal. Artă și feminism în România modernă, MNAR

Pe o poziție evident inferioară celorlalte femei  reprezentate de artistele din expoziție, este femeia romă, a cărei imagine este permanent filtrată de o serie de stereotipuri, foarte tipice privirii albe,  exterioare. Încă din prima sală peretele central ilustrează aceasta inegalitate socială. Femeia cu aer de sufragetă, despre care unii autori susțin că este un autoportret al Ceciliei Cuțescu, contrastează flagrant cu portretele nud care devin ritm[1] ale femeilor rome. Artista nota în jurnal: „atunci,[2] mi-au apărut țigăncile care pozau ca modele artiștilor și m-au impresionat cu pitorescul și cu frumusețea lor exotică”. Cecilia Cuțescu, ca foarte mulți dintre moderniști a angajat modele rome să pozeze în atelier. În ton cu o anumită modă a epocii, sub mirajul impresiei de revoluție vizuală, se lasă sedusă de “cealală”, de “străina din interior” (Simmel) distinctă prin culoarea pielii. Este o modă occidentală, rapid importată la București, unde tinere rome provenind din medii sărace se angajează modele în ateliere multor artiști (inclusiv la Școala de Belle Arte). Interesul artistei nu este reprezentarea unei culturi, nu caută să dea voce acestor femei care ajung să-i pozeze, capacitatea ei de empatie se limitează la observația estetică: „Ceea ce mă interesa la modelele mele, nu era dorința de la le face portretele, ci ele îmi dădeau pretextele de arabescuri și de linii, de joc de suprafețe și de volume, alături cu valorile de tunuri și culori.” (Cuțescu-Storck, 1943). Atitudinea Ceciliei nu poate fi redusă la lucrul cu modelele, întrucât portretele florăreselor din cartier poartă toată responsabilitatea observației complexe, atentă la psihologie.

7510_DSC8012
Cecilia Cutescu Stork – Florăreasă, MNAR

Elemente de cultură romă apar și în lucrările Magdalenei Rădulescu, care s-a apropiat de stilul de viață al romilor nomazi. Atitudinea celor două artiste diferă, Magdalena Rădulescu fiind o fire libertină, care caută să descopere și să-și apropie un stil de viață mai potrivit temperamentului ei.

Epoca în care primele femei încep să-și revendice drepturile, este contemporană cu eliberarea romilor din sclavie.  Am invitat-o pe actrița și activista feministă Mihaela Drăgan să adresăm problema femeii rome în cadrul expoziției Egal.  Întrucât multe dintre problemele existente în urmă cu un secol sunt prezente (poate în altă formă) în societatea actuală, expoziția se va fi completată cu spectacolul de teatru documentar „Del duma. Vorbește-le despre mine”.

Trailer del Duma, Vorbeste-le despre mine

Preiau mai jos comunicatul de presă:

Sâmbătă
, 20 februarie 2016, ora 16.00, Muzeul Național de Artă al României și Giuvlipen, Compania de Teatru a Femeilor Rome, organizează spectacolul de teatru documentar Del Duma, Vorbeşte-le despre mine!, un one woman show cu Mihaela Drăgan, în regia Lianei Ceterchi, ce va fi acompaniat de muzică tradițională romani în interpretarea Elenei Albu. Spectacolul celebrează împlinirea a 160 de ani de la dezrobirea romilor în Principatele Române.

del duma
Del Duma. Vorbeste-le despre mine

La 20 februarie 1856 a fost promulgată legea pentru desființarea robiei țiganilor particulari, aflați în proprietatea boierilor. Însă legiferarea dezrobirii romilor nu a condus la schimbarea fundamentală a statutului lor în societate. Din punct de vedere cultural şi social, romii continuă să fie un grup social exclus. Del Duma, Vorbeşte-le despre mine! spune povestile de viată ale unor femei rome care încă se luptă cu stereotipurile și inegalitățile sociale.

Del Duma… e vocea individuală și în același timp colectivă a fetelor din comunități tradiționale rome, care luptă pentru propria lor educație, pentru o lume în care să-și găsească singure locul și puterea de a se autoexprima. Pentru o lume în care să existe plenar, ținând cont de individualitatea lor, de ceea ce sunt și mai ales de ceea ce pot deveni. ” – Mihaela Michailov, critic de teatru.

 

mihaela dragan
Del Duma. Vorbeste-le despre mine

„Mihaela intră pe rând în pielea personajelor ei, de la propria „îndrăgosteală” de un olandez pasionat de iarbă, după care s-a dus până la Amsterdam, până la povestea tinerei care a preferat să se pocăiască decât să se lase măritată de la primul ciclu. Registrul oscilează de la glume cu aromă de marijuana olandeză până la bocete sfâșietoare pentru tânăra noră de bulibașă, moartă de dorul familiei pierdute. Un soi de „one gypsy show” căreia tânăra actriță îi face față cu brio.” – Dollores Benezic, jurnalist.

 

 

[1] În cheie feministă observăm o reducere a femeii a dimensiunea de obiect al observației artistice, subiect sau pretext pentru opera de artă. Procesul se numește “obiectificare” și este puternic criticat de multe activiste feministe

[2] Se referă la un moment de ieșire dintr-o criză a căutărilor unei direcții stilistice

Advertisements