Category: alte texte

Carolina Dutca – artist talk

carolina dutca

Vă invităm sămbătă, 3 martie 2017, de la ora 16 la artist talk-ul Carolinei Dutca, găzduit de tranzit.ro Bucuresti (str. Gazelei 44).

Carolina Dutca trăieşte şi lucrează în Transnistria. Practica ei artistică îmbină fotografia stradală cu foto jurnalismul, intervenţii în spaţiul public, colaj, instalaţie, sunet, gândinte dintr-o perspectivă feministă, intersecţională. În cele mai recente proiecte, Carolina Ducta a documentat printr-un proces de observare pe termen lung probleme legate de drepturile omului. NO SILENCE aduce in discutie discriminarea persoanelor LGBTQ+ în Transnitria iar “Spaţiile violenţei” problematizeză realitatea delicată a violenţei domestice. Cele mai multe dintre lucrările Carolinei Dutca sunt profund personale, pornind din propriile sentimente despre discriminare, violenţă domestică, xenofobie, seterotipuri sau prejudecăţi sociale şi culturale. Susan Sontag scria: “Cine mai crede astăzi că poate fi abolit războiul? Nimeni, nici măcar pacifiştii.” Calibrul răzoaielor şi numărul victimelor sunt altă poveste. Carolina este o visătoare şi o luptătoare, ea spera ca prin proiectele ei reducă numărul victimelor şi să facă socieltatea mai incluzivă. Din această poziţie este interesată de activismul prin mijloace artistice.

http://dutcarolina.tilda.ws/

Advertisements

PER FORM

katja lee eliad valentina iancu afis

Perform este un proiect de cercetare autoreflexivă demarat în 2014 de artista Katja Lee Eliad în confruntarea cu un posibil diagnostic de bipolaritate.  Ce este căderea psihică? Oricine știe de la primele ore de biologie că suntem formați din substanțe chimice al căror echilibru asigură buna funcționare a organismului prin intermediul sistemului nervos. Aparent sună foarte exact.  Din acest punct ne putem imagina medicina ca pe un mecanism care măsoară cu precizie secrețiile homonale și reușește să balanseze chimic eventualele dezechilibre. Reacțiile chimice cerebrale sunt însă modificate continuu, la fiecare stimul din exterior. Nivelul cunoașterii în realitate este incipient iar investigațiile și diagnosticarea sunt bazate pe observație și corelații făcute adesea intuitiv. Și mai mult “limbajul științei folosit la instruirea medicilor și, din ce în ce mai mult, în scrierile și conversațiile neacademice, e ciudat de capricios. Rezultatele cumulate ale efectelor chimice din creier nu sunt întelese prea bine”, scria un teoretician recent al depresiei,  Andrew Solomon. Plecând din această realitate Perform este o călătorie dialectică în înțelegerea nenumăratelor contradicții care coagulează esența sistemului nervos uman. Katja Eliad traduce în limbaj personal conceptul  de “performanţă.” Expoziția este un monolog despre fragilitatea individului, greu de privit în profunzimea cea mai intimă pe care o deschide.

27973900_1827733553967223_7111071589807761026_n

katja lee eliad
perform – Spatiul de Arta Contemporana Calina (2018)
27858860_1827733613967217_1810238477306128375_n
vedere din expozitie, Calina (2018)

Katja Lee Eliad a formulat trei narațiuni profunde în care relația dintre semnificat și semnificant se conjugă exclusiv la persoana întâi. Artista observă idea de performanţă din trei unghiuri diferite dar complementare, care pot corespunde simbolic celor trei categorii ale psihicul uman: conştientului, subconştientului şi inconştientului. Prima serie de lucrări prezente în expoziție, o selecție de videoperformance-uri filmate în timpul unor exerciții de  skateboard, sunt performanţe fizice [reale] ale artistei şi corespund, evident, exprimării conștiente. Concetrarea sportivului este un act de prezenţă totală în exercițiul fizic care se perfecţionează prin repetiţie pentru performanţă. Un efect de slow motion lasă privitorul să observe în detaliu toate expresiile artistei: curajul, ezitările, căderea, loviturile, emoțiile, frica. Discutând politicile culturale ale emoțiilor, Sarah Ahmed subliniază cât de dificil este să privim durerea frontal şi mai ales să vorbim despre ea. În tot spectrul emoţional durerea este senzația umană cea mai comună şi mai diversă, totuși cel mai dificil de exprimat pentru că “orice descriere pare inadecvată sentimentului autentic” consideră Ahmed.  Corpul fizic este suprafaţa de contact cu realitatea, materia care mediază impactul şi primeşte durerea. Graniţa între real şi imaginarul intim din interior.

Durerea provocată de căzăturile cu skate-ul se vede. Fizicalitatea aparţine în mod absolut realului,  în timp ce durerea psihică rămâne ascunsă şi deci invizibilă.  Teritoriul acestei dureri este unul necunoscut unde principiile realului se estompează. Seria colajelor cu tăieturi din benzile desenate Marvel aduc în prim plan elementul fantastic al plăcerilor copilăriei. Înţeleasă freudian practica întoarcerii la pasiunile copilăriei corespunde explorării subconştientului. Dincolo de nivelul nostru de conştientizare permanentă sunt stocate amintiri care ne asigură orientarea. Orientarea în lume, în relaţiile cu ceilaţi, în relaţia cu noi înşine.  Eroii copilăriei la care visam plini de speranţă rămân în memoria noastră afectivă asociaţi unui sentiment de linişte familiară.  Prezenţa eroilor Marvel detensionează privirea, evadează din realitate prin eliberarea elementului ludic.

IMG_6568
perform, 256 file dactilografiate – Spatiul de Arta Contemporana Calina

Ultima parte a expoziţiei, o instalaţie-desen dactilografiată, corespunde proceselor inconştientului; depozitarul tuturor emoţilor şi stărilor care cauzează durerea psihică. Lucrarea este dedicată Ioanei Nemeş, perseverenţei cu care Ioana şi-a monitorizat sănătatea mentală în opera ei.  Lacan considera că “inconştientul este structurat ca un limbaj” care poate fi eliberat prin procedeele dicteului automat. În cazul unor experienţe traumatice întâlnirea cu realul este ratată, drept urmare acest real nu mai poate fi reprezentat, poate fi (trebuie să fie) doar repetat. Folosind sistemul lui Jacques Lacan pentru înţelegerea operei dactilografiate,  cuvântul “perform” care se repetă mecanic pe 256 de file este un cod pentru o structură socială internalizată care creează un disconfort.  Perform. “Pentru formă” se referă la materie şi procesele materiei. La statutul artistului obligat să performeze cu o constantă continuă pentru performanţă. Ultimele două rânduri ale fiecărei file formează un poem în spirală care ghidează o meditaţie despre munca artistică. Ritmul repetitiv este fixat în timp de lucrarea sonoră, un mix de soundscapes care concentrează atmosfera (acustică) în care a fost lucrat acest proiect.

 

perform Katja Lee Eliad vernisaj

 

katja lee eliad perform galeria calina
vernisaj, Spatiul de Arta Contemporana Calina, 2018

1eaf0c76-ac37-44cb-b3ba-bf34d64cdcf0

 

 

Sorin Oncu – YU/RO 3

sorin-oncu-afis

 

Auto-reflexiv, permanent ironic și critic Sorin Oncu (1980-2016) revine în ultima expoziție personală asupra uneia dintre temele care l-au preocupat permanent: mecanismele construcțiilor identitare. Firul narativ al expoziției YU-RO 3, care continuă o serie începută în 2012, se articulează politic în deconstrucția simbolică a elementelor “cheie” care traduc aparteneța la una sau alta dintre națiunile din care făcea parte: sârbă și română.

Născut Iugoslavia, în Banatul sârbesc, Sorin a trăit în Timișoara mai mult de un deceniu fără să reușească să obțină cetățenia română. Blocat de legislația autohnotă care ridică bariere oricui încearcă să devină cetățean român, Oncu, a fost nevoit să rămână la statutul de “străin” în ciuda faptului că era născut român. Ce fel de român?  În absența cetățeniei aparteneța la națiunea română devine imposibilă, iar românitatea ca etnie a fost deja contestată în repetate rânduri de politologi. Tratamentul preferențial de acordare a cetățeniei românilor din Republica Moldova, ignorând realitatea celor din alte regiuni, în afara evidentei discriminări subliniază pregntant faptul că “a fi român” poate rămâne, în mod ironic, doar o etichetă.

Proiectele din seria YU-RO chestionează jocțiunea și contrariile imprimate de etnie  și națiune  în identitatea personală. Lucările expuse la Galeria Calina, proiecte anti-estetice articulate în proximitatea limbajului arte povera, traduc experiența personală într-un discurs politic despre limitele pe care noile mitologii ale statelor naționale le-au imprimat indivizilor. În interiorul granițelor omul este redus la un număr de identificare personală (CNP), un cod care încifrează abstract ștergerea valențelor tuturor mărcilor posibilelor construcții identitare prin care se pot defini indivizii.

sorin-oncu-galeria-calina

Pornind de la o reflexie asupra experienței personale, Sorin propune un traseu imagiar în care eviscerează jocurile politice actuale. Frontierele impenetrabile sunt detensionate într-un proces de re-semantizare ludic, a cărui miză și ultim reper este luciditatea profund umană cu care artistul privește toate barierele construite social de oameni împotriva oamenilor.

Sorin Oncu reușește prin fiecare lucrare să producă un statement puternic, menit să interogheze artificialul identificării impuse de locul în care te-ai născut precum și consecințele acestei apartenețne date. Proictul său individual invită într-un mod autentic fiecare privitor la o reflecție critică asupra banalizării anti-umane pe care o presupune aparteneța etnică și/sau națională.

sorin-ocnu

Lucrările expuse în actuala selecție au fost în mare parte doar schițate de Sorin și produse după dispariția prematură a artistului cu ajutorul prietenului și colaboratorului Cosmin Haias.

 

p.s. Un interviu cu Sorin Oncu in Gazeta de Artă Polirică AICI.

 

Virginia Lupu – The fragile white blossoms emit a hypnotic cascade of tropical perfume whose sweet heady odor leaves its victim intoxicated

virginia lupu

tranzit virginia lupu

 

Alexandra Gold, Letisia Shine, Anna Trasex, Amber Qeen şi Virginia Lupu au locuit împreună într-o vară, într-un apartament din centrul Bucureştiului. Virginia Lupu trăieşte cu aparatul de fotografiat în mână şi surprinde aspecte aleatorii din viaţa grupului. E ludică, spontană și naturală în mediul care a adoptat-o și integrat-o.

Banalul cotidian al grupului, memorat de lentila aparatului de fotografiat, devine prin expunere o incursiune în lumea adesea blamată şi marcată de excludere a lucrătoarelor sexuale transgender.  Feminităţile queer care se dezvăluie în faţa camerei respectă o logică estetică proprie, ușor recognoscibilă în interiorul comunității.  Fetele trans sunt preocupate de întreţinere şi permanentă înfrumuseţare a propriului corp pentru că îşi iubesc feminitatea cucerită prin luptă şi eforturi. Meşe, peruci, unghii false, silicon, dantelă, tocuri, ruj, sclipici sunt mărci identitare care învăluie feminitățile atât de glamuroase, dar în esență fragile ce conferă un aer pop fotografiilor. În fapt este ceea ce ni se dezvăluie în spatele machiajului abundent este o feminitate politică, urmărită de cezura unei societăţi heteronormative, o feminitate construită prin lupte la marginea societăţii şi a legalităţii.

În România procesul de tranziţie de la un gen la altul este foarte puţin reglementat şi cu atât mai puţin familiar în practica medicilor specialiști. Accesul la medicaţia necesară tranziţiei este dificilă, mai ales în condiţiile în care sistemul medical nu are suficienţi medici disponibili să asiste acest proces. Modificarea genului în acte în conformitate cu identitatea persoanei este o altă problemă spinoasă cu care persoanele trans se confruntă. În cazul specific al fetelor transgender, corpul este supus unui proces de modificare și feminizare Feminitatea trans este construită printr-o continuă luptă cu propriul corp, copul biologic incongruent cu identitatea de gen. Lupta personală dură este îngreunată de sărăcie şi de marginalizarea discriminatorie bazată pe stereotipuri, care construieşte nenumărate impedimente în viaţa unei lucrătoare sexuale trans.

Virginia Lupu intra cu aparatul de fotografiat în mână în mijlocul acestei lumi fără conștiința sau interesele unui antropolog. Fotografiile ei descoperă și afirmă aceste feminități marginale, prea puțin cunoscute publicului autohton. Expoziția The fragile white blossoms emit a hypnotic cascade of tropical perfume whose sweet heady odor leaves its victim intoxicated  este jurnalul unor luni petrecute de artistă în casa unor prietene.  Fotografiile Virginiei Lupu sunt totodată o portavoce a luptei pentru afirmarea drepturilor lucrătoarelor sexuale transgender.

 

Notă – expoziția The fragile white blossoms emit a hypnotic cascade of tropical perfume whose sweet heady odor leaves its victim intoxicate – Virginia Lupu a fost deschisă la tranzit.ro București în cadrul festivalului Bucharest Pride.

Organizatori – Asociația Mozaiq, cu sprijinul Asociației Accept.

 

Dă-mi o amintire

_DSC2712
Expoziția Celine Emilian, 6 martie 1937

 

Muzeul Național de Artă al României invită publicul să ia parte la campania de arhivare a memoriei colective intitulată Dă-mi o amintire. Campania se va desfășura în perioada 2 – 31 martie 2016 în strictă legătură cu expoziția Egal. Artă și feminism în România modernă deschisă la parterul Galeriei Naționale.

Întrucât arhivele publice păstrează informații insuficiente pentru scrierea unei istorii complete a artei femeilor, MNAR vă așteaptă să contribuiți cu propriile amintiri (fotografii, scrisori, jurnale, povești, ale rudelor sau ale prietenilor de familie care au cunoscut artistele prezente în această expoziție). Dați-ne amintirea dumneavoastră și noi o vom da mai departe istoriei! Numai așa putem să scriem împreună istoria recentă a artei românești!

Campania Dă-mi o amintire va avea ca finalitate includerea arhivei vii sub forma unei Culegeri de amintiri în expoziția Egal. Artă și feminism în România modernă în luna aprilie a acestui an. Suntem convinși că alcătuirea acestei arhive a poveștilor personale va aduce în fața publicului povești necunoscute, inedite despre arta vizuală.

Important!  Materialele pot fi trimise pe adresa arhiva@art.museum.ro (maxim 2 MB, iar dacă materialele depăşesc dimensiunea cerută, pot fi trimise prin wetransfer.com) sau aduse direct la sediul muzeului din Calea Victoriei, 49 -53 (poarta C, lângă Sala Palatului).

***

Scrierea istoriei artei este un proces viu, dinamic, care se actualizează constant în funcție de transformările și valorile societății. În procesul trecerii de la memorie la istorie,  povestea personală și experiența individuală au devenit o resursă activă, care nu de puține ori oferă informații pe care alte arhive nu le pot păstra.

Expoziţia EGAL. Artă şi feminism în România modernă  propune o lectură a artei în relație cu mediul social în care s-au dezvoltat primele artiste din România. Selecția curatorială urmărește reprezentarea universului intim, personal al artistelor, pentru a deschide posibilități noi de reflexie asupra condiției artistei în societate, pornind de la premisa feministă potrivit căreia „personalul este politic”. Creaţiei primelor artiste din România i se alătură activitatea militantă pentru emancipare pe care acestea au desfăşurat-o ca parte complementară a unui întreg insuficient explorat până astăzi. Expoziţia reuneşte piese semnate de 21 de artiste, printre care Cecilia Cuţescu-Storck, Nina Arbore, Nadia Bulighin, Maria Ciurdea Steurer, Irina Codreanu,  Miliţa Petraşcu, Merica Râmniceanu, Magdalena Rădulescu etc.

Invitând la abandonarea oricăror prejudecăţi, demersul expoziţional este o incursiune spectaculoasă şi revelatoare în universul necunoscut al unor creatoare al căror parcurs artistic este strâns legat de mişcarea feministă. Expoziţia EGAL. Artă şi feminism în România modernă poate fi vizitată pană pe data de 17 aprilie 2016, la parterul Galeriei Naţionale (Calea Victoriei 49 – 53). Curatoarea expoziţiei este Valentina Iancu, coordonatoare Monica Enache, specialiste în cadrul Secţiei de Artă Românească Modernă a MNAR.