Eva şi Irina Ionesco: o lectură feministă

Irina Ionesco - EVA
                                                                             Irina Ionesco – EVA

Eva Ionesco, actriță și regizor de film, și-a petrecut copilăria în lumina reflectoarelor: a fost muza și modelul mamei sale, fotografa Irina Ionesco. Originară din România, Irina Ionesco
s-a consacrat în Franţa, în anii de ascensiune ai revoluției sexuale. A atins celebritatea cu seria de fotografii reprezentând-o pe fiica ei, Eva, în ipostaze lascive cu o puternică încărcătură erotică şi chiar pornografică. Ceea ce Eva Ionesco își amintește ca „o copilărie furată”, reprezintă pentru Irina Ionesco apogeul carierei artistice.

În 1974, Irina Ionesco deschidea prima expoziție personală de fotografie la galeria Nikon din Paris. Lucrările expuse, compoziții bizare, pline de erotism și mister rezolvat plastic în limbaj suprarealist, au ajuns foarte repede în atenția mass-media. Ascensiunea Irinei Ionesco printre fotografii de glossy este rapidă, numele ei se găsește în paginile multor reviste cunoscute ale momentului. I se organizează expoziții în Paris, Londra, New York, devenind în scurt timp o fotografă foarte cunoscută. Succesul fotografiilor se datorează aproape în exclusivitate Evei Ionesco, a cărei sexualitate infantilă este rapid consumată de publicul recent eliberat din rigorile unei societăţi normate prin constrângere. Deşi a stârnit oprobiul opiniei publice, Irina Ionesco găseşte recunoaştere în mediile comerciale şi artistice. Simțul compozițional și apetența pentru sublim a artistei transformă subiectul fotografiei din problematic în inedit, original. Teoriile lui Freud despre sexualitatea infantilă, gloria Lolitei lui Nabokov sau ascensiunea lui Balthus, pictorul infantelor nude au contribuit la distorsionarea percepției copilului ca subiect artistic. Acestora li se adaugă şi libertatea absolută de exprimare care este garantată artiştilor.

În eseul Privind fotografiile tradus de revista Idea în 2005, Victor Burgin ridică problema intertextualității mesajului fotografic. „La fel ca visul în descrierea lui Freud, imagistica fotografică este tipic laconică, un efect rafinat și exploatat în publicitate. Tratând fotografia ca pe un obiect-text, semiotica clasică a arătat că ideea imaginii pur vizuale este doar o ficțiune paradiziacă.”1 Gestul fotografic poartă încărcătura unui context social, iar expunerea publică îi adaugă și componenta politică implicită. Există mai multe straturi (layers) de semnificaţii simultate într-o imagine care oferă mai multe perspective asupra aceleiaşi lucrări. În cazul Irinei Ionesco, compoziţia suprearealistă, care include elementul erotic într-un cadru angoasant sau morbid este vocea unei femei care reproduce inconştient discursul masculin asupra sexualităţii. Raluca Bibiri argumentează în textul The Visual Voiced-Out Feminine Abject: An Exposition of Ionesco’s Photographic Artistryo posibilă direcţie feministă în arta Irinei Ionesco, pornind de la premisa punerii-în-operă a noţiunii de abject teoretizată de Julia Kristeva3 precum şi de la ipoteza că „poziţionarea femeii artist faţă de subiectul erotic nu poate replica poziţia bărbatului artist.” Textul nu ţine cont de faptul că fiecare femeie este socializată într-un sistem subordonat logicii patriarhatului, pe care conştient sau nu îl interiozizează şi perpetuează. Existenţa inegalităţilor dintre sexe este deseori întărită prin poziţii publice luate de femei. „Cineva nu devine un susţinător al politicilor feministe prin simplul privilegiu de a se fi născut femeie”4.

Naraţiunea semiotică a fotografiei este indisolubil legată şi de contextul socio-politic în care a fost produsă lucrarea, o lectură estetică sau iconografică a compoziţiilor fotografice fiind indiscutabil insuficientă. Deşi fotografiile Irinei Ionesco încalcă demnitatea fiicei ei, Eva, prezenţa fotografiilor în mai multe colecţii muzeale, precum şi succesul artistei indică faptul că argumentul estetic îl anulează în totalitate pe cel etic. Între 4 și 12 ani, Eva Ionesco a fost modelul mamei sale, Irina Ionesco. La 11 ani, Eva Ionesco a ajuns pe coperta revistei Playboy Italia (1976) – fiind deliberat asociată unui simbol al frumuseții de consum. Scandalul iminent şi retragerea revistei de pe piaţă au dus la intervenţia serviciilor sociale în interiorul familiei Ionesco, fără însă să modifice atitudinea fotografei care îşi reclamă dreptul la liberă exprimare prin artă, considerând fotografia drept „ceva în esenţă poetic”.

Fotografiile o arată pe Eva Ionesco strălucitoare, dominatoare și dăruită total unei teatralități perfect controlate în fața obiectivului. Decorul regizat de Irina Ionesco îmbină elemente gotic–erotice cu orientalism baroc în compoziţii tipic suprarealiste. Irina Ionesco este astăzi considerată „marea doamnă a fotografiei erotice franceze.” Când imaginea fotografică este redusă la construcţia formei, Ideea de Bine este total subordonată uneia dintre categoriile esteticii. În proiectele artistice Irina Ionesco a folosit imaginea propriei fiice, ignorând în totalitate natura umană a Evei.

Ajunsă la maturitate, Eva Ionesco a acționat-o în instanță pe mama sa, obținând 10 000 de euro despăgubire și negativele fotografiilor în care a fost expusă. S-a creeat astfel un precedent juridic prin prisma căruia arta este discutată conform cu respectarea drepturilor omului. Vocea Irinei Ionesco în relaţia cu fiica sa Eva are o dublă natură politică, bazată pe binaritatea masculin-femin în relaţiile de putere: pe de o parte este vocea unei femei care contestă normele unei societăţi tradiţionaliste, pe de altă parte privim cum oprimatul devine la rândul lui opresor în faţa unei vulnerabilităţi.

Hipersexualizarea imaginii unui copil, prin expunerea nud sau alăturarea unor accesorii care contrastează flagrant cu încărcătura simbolică a vârstei, este puternic chestionată în filmul My little princess (2011, regia Eva Ionesco). My little pricess, o ficţionalizare în care Eva Ionesco aduce în discuţie propria experienţă de model în fotografiile mamei sale, umărește povestea unei familii de imigranți români, formată din femei de trei generații diferite: bunică, mamă și fiică. Sunt conturate două tipologii de fiice, două tipologii de mame prin prisma relațiilor din interiorul triunghiului generațional. Violetta, crescută de bunică, tânjește după dragostea și aprecierea mamei sale, Hannah, o aspirantă la arta fotografiei. Din dorința de a reuși în cariera artistică Hannah își transformă fiica într-o Lolită modelată după regulile frumuseții de consum. Machiată, îmbrăcată cu haine de scenă, sau pur și simplu „decorată” cu accesorii erotic-suprarealiste, Violetta începe să-i pozeze lasciv mamei sale. Prinsă într-un șantaj emoțional, Violetta intră în joc și pozează interiorizând personajele descrise de mama sa. Personalitatea fetiței este afectată, iar vestimentația și machiajul mature o fac victima unor abuzuri şi marginalizări între colegii de școală. Lumina reflectoarelor, vernisajele, succesul devin o experiență traumatică pe care adolescenta o resimte acut și încearcă să se smulgă definitiv. Cu ajutorul serviciilor sociale reușește să se depărteze de mamă, care, după moartea bunicii, o transformase în vedetă erotică.

My little Princess reprezintă simbolic vocea „obiectului” din fotografiile Irinei Ionesco. Eva Ionesco își expune trauma personală într-o operă de artă, încercând să sublinieze faptul că libertatea permisă artiștilor poate duce la tolerarea unor abuzuri. Aceasta mărturisește cum expunerea propriului corp în fața camerei și apoi în ochii tuturor a devenit pentru ea un viol. Sexualitatea provocatoare regizată de Irina Ionesco, a fost executată de Eva, din dorința unei apropieri de propria mamă. Când a conștientizat că interacționa doar cu artista, sentimentul maternității fiind înlocuit de relația de putere artist-model, Eva a încercat să se retragă. Abuzul mamei-artist este dublat de marginalizarea colegilor, care accentuează și agravează experiența traumatică. Anamaria Vartolomei, actriţa care joacă rolul Violettei, avea 10 ani în timpul filmărilor. Centrată pe propria dramă, Eva Ionesco reproduce practicile mamei sale, folosind un copil pentru alt experiment artistic.

Ţinând cont de experienţa traumatică denunţată de Eva Ionesco consider orice supoziţii despre feminismul Irinei Ionesco nule. Feminismul existenţialist francez, manifestat după mai ´68 acordă un loc important discuţiilor despre corp şi sexualitate, accentuând dreptul absolut al fiecărei femei asupra propriului corp. Existenţa unor posibile corespondenţe vizuale cu arta feministă, nefiind asumate ca atare de artistă, sunt pur formale şi nesemnificative. În ciuda teoriilor despre existenţa unei sexualităţi infantile precoce, exploatarea şi expunerea unui copil în ipostaze pornografice rămân problematice la nivelul moral al construcţiei fotografice.

Cu puţine excepţii, arta a rămas într-un turn de fildeș unde tronează protejată de libertatea totală de exprimare, iar realitatea în mijlocul căreia apare este ignorată complet. Valoarea artei este aproape unanim acceptată ca fiind subordonată esteticului, discuțiile despre funcția politică și relațiile de putere încurajate de practicile artistice sunt de cele mai multe ori înțelese drept acte cenzură. Anularea expoziţiei Balthus de la Museum Folkwang din Essen, din motive legate de respectarea demnităţii copilului, indică faptul că aceste valori aparent implicite sunt în schimbare. „Toate acele lucruri care fac ca viaţa să fie preţioasă pentru fiecare om depind de aplicarea unor restricţii asupra acţiunilor altora”, spunea John Stuart Mill în eseul Despre libertate.


1  V. Burgin p. 3

2 Publicat în Images. Imagini. Images, Journal of Visual and Cultural Studies, nr 1/2011 (ed. Laura Mesina), Parala 45, 2011, pp. 189-212

3 Julia Kristeva Powers of Horror. An Essay on Abjection, Columbia University Press, New York, 1982

4 Bell Hooks Feminism is for Everybody, South End Press, Cambridge MA, 2000, p. 7

 

Text publicat în revista Samizdat.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s