Artă și bună-dispoziție

Obișnuiesc să mă plimb sâmbăta prin galerii și muzee, recuperez expozițiile pe care nu apuc să le văd în timpul săptămânii. Week-end-ul acesta am ajuns la Aiurart, pentru expoziția nimic op.2 semnată de Anca Mureșan și Ion Grigorescu. Un proiect interesant pentru că aduce în același spațiu doi creatori diferiți, inedit pentru că relația celor doi se reduce la o corespondență de câteva luni și relevant pentru că adaugă un plus de înțelegere asupra demersului fiecăuia folosind logica înțelegerii prin opoziție/contrast. Mi-a plăcut expoziția și o recomand. Memorie, istorie, uitare sunt conceptele cheie care aduc la un numitor comun toate piesele expuse în acest proiect.

Anca Mureșan - Bunici
Anca Mureșan – Bunici

Am văzut (sau re-văzut) o lucrare semnată de Anca Mureșan la jumătatea anilor ’90. O pânză expresionistă, de o forță picturală rară, căreia expunerea în două tipuri de lumină îi oferă mai multe încărcături semiotice (în funcție de straturile picturale puse în evidentă de lumină).  Așezată într-un colț, singură într-o cameră, pânza aceasta a reușit să domine toată expoziția. O să mă opresc la prima senzație pe care am avut-o în această încăpere, indusă de porecla lucrării: bunici. Reducerea portretului la sugestie grafică lasă loc privitorului să continue povestea artistei într-un sens personal. Acest dublu portrert al unui cuplu la vârsta a patra, atemporal, m-a dus cu gândul la bunicii mei, la amintirile din copilăria mea, pentru că cele mai multe momente frumoase momente se leagă de ei. Anca îmi spune că intenția nu este una confesivă ci “recuperarea memoriei adânci, fără urmă sau formă, în ciuda timpului sau în afara timpului.” Probabil, parte din acest proces recuperator, este și memoria individuală, pe care o accesează fără să poată arhiva nimic.

Selfie cu scanunele gasite de Ion Grigorescu
Selfie cu scanunele gasite de Ion Grigorescu
Alex vorbind despre expozitie
Alex vorbind despre expozitie

Aiurart este locul unde merg de fiecare dată cu plăcere și plec de acolo zâmbind și încărcată pozitiv. Proiectele prezentate în spațiul Aiuart mi-au plăcut aproape fără excepție, după doi ani de activitate a devenit unul dintre cele mai dinamice și coerente centre de artă din București. Dincolo de aceste aspecte, Aiurart mi-a plăcut pentru atitudinea echipei. Este locul unde oricine este oricând bine-primit, singurul loc în care suntem așteptați de oameni calzi, zâmbitori și deschiși. Alex și Irina sunt foarte pasionați de munca lor și reușesc cu dedicare să facă fiecare vizitator să se simtă bine. Cum am ajuns la Aiurart am fost întâmpinați cu zâmbete, ceai și povești pe terasă la soare după un tur ghidat în galerie. Alex sau Irina povestesc despre lucrări, artiști, experiența lor în fiecare proiect și multe alte detalii care ajută fiecare vizitator să aleagă partea poveștii care îl interesează. Mergeți să-i vizitați, pe strada Lirei nr. 21.

 

Capela Sixtina de la Aiurart
Capela Sixtina de la Aiurart

 

In mansarda @ Aiurart. Ceai, zambete, povesti
In mansarda @ Aiurart. Ceai, zambete, povesti
Advertisements

One thought on “Artă și bună-dispoziție

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s