Frică de feminism sau frica de tine însăți?

mars impotriva violentei asupra femeilor
25 noiembrie 2012,  Piaţa Unirii
Pollak Po Photography

După o lungă și nejustificată pauză, m-am apropiat timid de cele câteva feministe care activează în București. Discursul lor este foarte necesar în societatea românească, de ce este periferic? Sunt probleme cu care ne confruntăm toate, situații limită de care ne-am împiedicat de multe ori. Agresiunea împotriva femeilor, de la simplele violențe verbale care se vor complimente din partea unui cuceritor stradal, la violența domestică și violuri, trebuie combătută prin toate mijloacele. Pentru că ignoranța noastră crește incapacitatea oricărei femei de a se apăra. Este un cerc vicios din care putem ieși împreună. În anul 2013 au re-apărut pe radarul meu aceste probleme pe care uneori am tendința să le ignor. O cântăreață bătută și o jurnalistă violată mi-au amintit ce înseamnă să fi femeie într-un patriarhat susținut de ambele sexe.

Monoloagele Vaginului, Cafe Deko, 2007
Monoloagele Vaginului, Cafe Deko, 2007

După câțiva ani de activism în studenție care s-au concretizat într-o experiență frumoasă alături de Asociația Baraka – spectacolul Monoloagele vaginului regizat de Robert Bălan – m-am despărțit de o identitate pe care am asociat-o greșit unui discurs marginal: feminismul ultra-radical, de atlfel absent în România. O poveste pariziană nefericită în mijlocul unui grup bizar de fete care împărțeau manifeste anti-bărbați m-a depărtat rapid de ceea ce este mai mult decât un mod de gândire, ci o identitate: feminismul.  Am etichetat un curent de idei, despre care știam prea puțin, drept nereprezentativ și m-am mulțumit să mă enervez la fiecare gest nepotrivit pe care l-am văzut sau trăit. Contactul cu Ruxi de la Biblioteca Alernativă a reușit să-mi dea din nou de gândit și să-mi recâștig încrederea în ceea ce sunt: o femeie care vrea egalitate în drepturi, s-a săturat până peste cap de misoginismul bipezilor neanderthalensis care poluează audio-vizualul autohton (cel mai recent exemplu este un fel de vedetă de carton, bălosul Dobrovolschi).  O femeie care nu vrea să fie flueiată zilnic pe stradă, nici să audă părerile nimănui despre cum ar trebui să fie o femeie. O invitație la cafea nu înseamnă nimic mai mult. Orice fel de avansuri și apropouri pe stradă, la locul de muncă, în club-uri sunt evident nepotrivite. Un refuz nu este o amânare sau un joc, este exact așa cum a sunat de la început: doar un refuz, iar insistențele sunt un abuz.  Fiecare femeie are dreptul să se construiască pe sine exact cum își dorește și trebuie să i se dea libertea de a fi oricum simte.  Detalii. Într-un cuvânt: feministă. Mulțumesc Ruxi!

Mi-am asumat prima dată identitatea feministă când am auzit în treacăt o prietenă criticând niște nedreptăți misogine,  scuzându-și cumva poziția prin fraza: “cu riscul de a părea feministă, totuși trebuie să vorbesc.” De unde vine această nevoie de delimitare a femeii de feminism? Probabil din imaginea greșită cu care suntem îndoctrinate de educația formală și orice mijloc de comunicare în masă. Teama de a fi asociate feminismului sunt sigură că este pentru multe teama de a fi asociată unor grupări radicale. Teama de anulare a feminităţii? Feminismul este mult mai divers și mai permisiv decât feminitatea promovată de revistele glossy. Feminitatea este eticheta lipită de bărbații sirpopoși, bazată exclusiv pe convingeri estetice, dar feminismul nu exclude nici măcar asta. Feminismul se scrie şi la feminin. Chiar și acelea care îl citesc cu entuziasm pe Cărtarescu în penbilila romanțare De ce iubim femeile, merg săptămânal la mall și saloane de înfumusețare pot fi feministe. Pentru că feminismul este despre noi, cu toate problemele și bucuriile noastre. Este mișcarea care ne-a ajutat să ieșim din spațiul domestic, să mergem la şcoli, să avem drept de vot, să devenim voci.  Avem nevoie de feminism până când vom fi într-adevăr egale. Și mult după: pentru că ne aduce împreună.

Indiferenţa hrăneşte violenţa. Manifest public împotriva violenţei asupra femeilor din România, 25 noiembrie 2013 Foto: Simona Necula
Indiferenţa hrăneşte violenţa. Manifest public împotriva violenţei asupra femeilor din România, 25 noiembrie 2013
Foto: Simona Necula

Mi-am dat seama că feminismul a rămas la marginea societății. Mișcările pentru drepturile femeilor sunt periferice: la protestul Indiferența hrănește violența, organizat pe 25 noiembrie s-au adunat sub 100 de oameni. Teamă, ignorață, interiorizarea unui discrus misogin sau imaginea negativă dată de mișcări radicale? 25 noiembrie este ziua internațională pentru combaterea violenței împotriva femeilor. În România 1 din 4 femei a fost victima violenței, doar 100 de oameni cred că trebuie căutate soluții pentru această problemă?

Dragele mele rude, prietene, colege, cunoştiinte: nu rămâneţi indiferente la problemele voastre. Nu sunteţi cauza lor şi nu aveţi nici un motiv să plecaţi privirea pentru că aţi fost agresate. Amintiti-vă că în plină zi, în centrul Bucureştiului o femeie a fost ameninţată cu un cuţit şi apoi violată. Nimeni nu a intervenit. Cazul a fost mediatizat pentru că femeia respectivă este o jurnalistă, dar zilic alte femei sunt în situaţia asta. Le putem opri împreună. Haideţi la cele 16 zile de activism împotriva violenţei asupra femeilor. Este doar un punct de plecare. Programul AICI.

Advertisements

5 thoughts on “Frică de feminism sau frica de tine însăți?

  1. “Pentru că feminismul este despre noi, cu toate problemele și bucuriile noastre. Este mișcarea care ne-a ajutat să ieșim din spațiul domestic, să mergem la şcoli, să avem drept de vot, să devenim voci. ” La prima citire, purtata de valul rasunator al constructiei narative (care imi aminteste de compunerile pe care le scriam cu entuziasm inainte de admiterea la liceu), am citit “vaci” in loc de “voci”. Apreciez feminismul, dar inca nu am gasit “vocea” care sa me reprezinte, intre atitea …hai sa le spunem “giste” cu pretentii de voci. Tocmai pentru ca majoritatea mesajelor astea activist-feministe esueaza in lirism heirupist, de scos batista si plins una pe umarul alteia, exact ca in postarea de fata (pe linga aceasta desfasurare de evlavie pioniereasca -si me refer la pionierii comunisti, nu la pionieri in sensul de deschizatori de drumuri-, “penibilul” Cartarescu pare un erou al rationalului)

  2. Bun, sunt trei mari motive pentru care feminismul e marginalizat in romania, plus alte cateva. primul e spectrul comunismului. Dupa experienta totalitarismului ( asa zis de stanga ) o groaza din intelectualitatea si populatia romana asociaza feminismul si mare orice miscare de stanga cu ideile comuniste. Buba asta o sa se vindece foarte greu. a doua e o rana si mai veche, natura lumii si originii lumii rurale din care cea mai mare parte a romanilor provin. Taranul in europa de est valoreaza mai putin decat animalele de care are grija. E cel mai pacatos animal, iar daca barbatii macar pot sa-si rupa spatele si sufletul muncind in conditii mizere si fara sperante, producand produse agricole ieftine si de cele mai multe ori substandard, femeile sunt si mai putin valoroase fiindca sunt mai slabe fizic, stigmatizate numai bine de religie si ocupate cu ingrijirea copiilor ( care au in lumea rurala valoare si mai scazuta ). Violenta, in lumea rurala, e regula si nu exceptia. Pentru ca feminismul, o miscare moderna si esentialmente urbana sa poata face progrese trebuie completata modernizarea lumii rurale si a celor tributari in continuare ei. Si a treia mare sursa e bineinteles biserica, instrument becisnic, ambitioasa si corupta pana in maduva oaselor, condusa de barbati care mai de care mai misogini ( fiindca mare parte sunt pradatori sexuali sau de alta natura ) si mai corupti, si e institutia cred cea mai iubita din tara. Ortodoxia e o religie arhaica, cred eu incompatibila cu realitatile lumii moderne. Astea sunt cele trei mari motive. Altele ar fi circul de pe net, lipsa grava de caracter al unor personaje politice feminine care au fost un adevarat dezastru pentru cauza femeilor din Romania, si circul mediatic.

  3. In Romania, foarte multi barbati sunt misogini si foarte multe femei sufera de ceea ce se numeste misoginism internalizat. De cand suntem mici, ni se inoculeaza ideea ca femeile sunt asa si pe dincolo, astfel incat multe dintre noi vor sa se detaseze cumva de genul ala de femeie blamat (prostuta, usuratica, slaba de inger etc) si ajungem sa credem ca noi plus prietenele noastre cele mai bune suntem altfel, suntem inteligente, puternice etc iar restul femeilor sunt slabe, nepricepute etc. Cam asa se manifesta misoginismul internalizat. Din cauza asta e greu pentru romance sa spuna raspicat ca sunt feministe: asta ar insemna sa recunoasca ca, defapt, femeile nu-s nici prostutze, nici slabe etc si deci au dreptul la egalitate de sanse etc. Femeile la modul general, nu doar ele si cele apropiate lor.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s