De ce nu mai merg la Dan Popescu “acasă”

Urmăresc dinamica pieței de artă strict din poziția istoricului care își dorește să  se mențită informat. Nu am un interes personal pentru mercantilizarea artei și evit isteria monitorizării excesive a vânzărilor, pentru că, personal, mă raportez la artă minimalizând conștient valoarea ei comercială. Dar înțeleg mecanismele prin care piața românească de artă încearcă de atâția ani să se coaguleze, să se dezvolte și să devină sustenabilă pentru actanții ei și cei din jurul lor. Și mai mult, respect munca oamenilor care se zbat să construiască scena artistică. Nu vreau să discut acum poziția mea vizavi de intermediarii dintre artiști și colecționari și nici să elaborez situații ideale-utopice. Pornind de la realitatea dată, strict din poziția de observator care cochetează permanent cu echidistanța în raport cu tot ce se întâmplă în comunitatea în care activez, remarc invariabil eșecuri, greșeli, situații limită, concurență neloială, abuzuri etc etc. Piața de artă este un micro-univers care oglindește perfect toate problemele cu care se confruntă România contemporană. Cred că lipsa de solidaritate în interiorul fiecărei comunități în parte, care uneori își pune și o mască de auto-sabotaj are un cuvânt important de spus în problemele cu care ne confruntăm.

dan popescu publicMai precis, de câteva luni încerc să nu mai văd pe facebook discuțiile de pe pagina galeristului Dan Popescu. Dar îmi revin în mod constant în news feed din cauza comentariilor prietenilor. Astăzi mi-a stricat dimineața fotografia pe care o preiau mai jos[1], din cauza comentariilor făcute de Suzana Vasilescu (director, Galeria Nicodim). Fără să-mi propun o solidarizare cu Suzana remarc, din nou, ridicolul scenetei pusă la cale de Dan Popescu. După un eșec la târgul elvețian Volta, galeristul Dan Popescu s-a hotărât să protesteze dadaist în propriul stand! Well done, felicitări pentru atitudine. Nu pot să nu reiau întrebarea Suzanei: anarhia eșecului personal? Ca în fabula cu vulpea care neajungând la struguri spune că sunt acri? Experiența ți-a demonstrat că mergi pe un drum greșit, ce cauți tot pe drumul ala?! E ca și cum angajații Chevron vin în stradă să protesteze anti-Chevron. 🙂

dan popescu

Revlota anti-chestii a lui Popescu ia din când în când forma unei ieșiri nervoase. Fără argumente de cele mai multe ori, permanent pe un ton de superioritate autosuficientă și mai mereu sexistă, Dan Popescu răbufenște supărat.  Dar poziția de pe care o face îi duce de fiecare dată discursul în derizoriu. Galeria H’art nu și-a schimabat statutul, nu a devenit spațiu non-profit, activist anti-piață. Oriunde în lume există așa ceva, sunt oameni care își asumă poziții anti-capitaliste în zona artistică, având o activitate coerentă și respectabilă. La H’art urmărim o situație similară momentului declarațiilor contradictorii făcute de Ponta în această toamnă, odată cu izbugnirea protestelor împotriva exploatării RMGC la Roșia Montană, rămase în folclorul urban prin rima: “foaie verde premolar, Ponta este bipolar”. Galerie comercială unde galeristul devine din când în când anticapitalist. Transformarea eșecului personal în statement poate fi o formă de marketing, dar întrebarea este: încotro duce …?

Odată cu apariția unui text în care Dan Popescu ridiculiza fără nicio bază Pavilionul României de la Bienala de la Veneția, una expozițiile foarte bune ale Bienalei din acest an, am hotărât să nu mai trec pragul galeriei H’art. Galeria H’art prin ieșirile fondatorului și patronului Dan Popescu a devenit o scenă unde personajul ei central își performează frustrările care împroșcă venin spre comunitatea artistică extinsă. Fără să propună o alternetivă! Îmi luasem hotărârea în liniște, folosind principiul “e loc pentru toți sub soare”. Scriind, încă ezit vizavi de acest text din motivul de mai sus.

Atmosfera generală de protest m-a făcut să mă gândesc că este nevoie de atitudine, mi se pare necesar să reunț la zona de confort personal în care mă limitez la a respecta munca fiecăruia, chiar în cazurile în care îmi displace sau nu sunt de acord cu ceea ce văd. Pentru că sunt oameni care muncesc și încearcă să facă piața de artă românească funcțională, încercând să promoveze cât mai bine artiștii cu care lucrează. În România domeniul privat înclocuiește disfuncțiile provocate de stat pe scena artistică. Se formează un sistem căruia i se pun piedici din toate părțile, inclusiv din interior. Singurii care suportă consecințele sunt artiștii. Creatorii nu reușesc să trăiască din munca lor, posibilitățile să-și valorifice arta sunt limitate din toate punctele de vedere. În această realitate nu pot să nu apreciez eforturile consecvente făcute de o mână de comercianți (cei mai mulți veniți chiar din interiorul comunității artistice, fiind artiști sau istorici de artă la baza). Din respect pentru ei voi evita galeria H’art, cel puțin până când patronul-galerist găsește de cuviință să se poziționeze coerent. Cred că cel mai simplu de aplicat o teorie este în ograda personală!


[1] Imaginea pe care am preluat-o este publică.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s