Ploaie bacoviană în lumea lui Emilian Lăzărescu

Un cusur major al criticii de artă româneşti este acela că a trecut cu vederea mulţi creatori, pe care, în ciuda talentului şi a aprecierii de care s-au bucurat în perioada vieţii, posteritatea i-a uitat. Timpul şterge orice urmă, singura mărturie a existenţei lor în istoria artelor româneşti fiind câteva lucrări, care de cele mai multe ori şi ele trec neobservate ani de-a rândul. Situaţia aceasta se aplică şi pictorului Emilian Lăzărescu (1878-1934). Deşi expoziţia pe care a deschis-o în 1924 la Bucureşti, precum şi participarea din anul următor la Salonul Oficial s-au bucurat de aprecieri elogioase ale criticii vremii, lucrările sale s-au pierdut în Franţa în timpul numeroaselor sale călătorii, iar numărul mic al pieselor rămase în ţară nu au trezit intersul criticilor.

“Stradă pe ploaie” este o lucrare realizată sub influenţa simbolismului, tendinţă în mare vogă deopotrivă în plastica şi literatura românească din primele decenii ale secolului al XX-lea.  Cromatica formată din tonuri reci de griuri mohorâte, precum şi atmosfera umedă care domină lucrarea fac o trimitere evidentă la universul poetic bacovian. Cerul întunecat, oraşul inudat de ploiae creează o senzaţie de nelinişte şi apăsare ce ilustrează perfect imaginile poetice care îl definesc pe George Bacovia.

Emilian Lăzărescu (1878-1934) “Stradă pe ploiaie”, 1910, Muzeul Naţional de Artă al României, Galeria de Artă Românească Modernă, sala 3

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s