Perahim

Perahim este fără îndoială una dintre cele mai controversate figuri ale artei românești moderne. Artistul a ajuns la pușcărie în adolescență pentru ”atentat la bune moravuri”, s-a numărat printre fondatorii celui de-al doilea grup suprarealist român (care în realitate era primul) și și-a falsificat de câteva ori biografia în perioada comunistă.

Penultimul dintre cei cinci copii ai farmacistului Jacob Blumenfeld şi ai Rosei, Jules se naște în București și se formează într-o atmosferă care i-a încurajat înclinațiile artistice. Primii ani ai copilăriei îi petrece la Râmnicu Vâlcea, unde familia s-a retras din calea ocupației germane din timpul primului război mondial, revenind apoi în capitală unde își face studiile. În 1928-29 ia lecții de desen de la Costin Petrescu și Nicolae Vermont. În anul următor începe să frecventeze Lăptăria lui Enache, unde îi întâlnește pe redactorii revistei ”unu”: Victor Brauner, Marcel Iancu, Geo Bogza, Max Herman Maxy, Saşa Pană, Ilarie Voronca și Claude Sernet. Perahim s-a regăsit în ideile suprarealiștilor, formând în septembrie 1930 altă revistă de orientare suprarealistă, mult mai radicală ”Alge”, unde vor publica Aurel Baranga, Gherasim Luca, Sesto Pals şi Paul Păun. Pe aceeași direcție radicală, în 1931, apare revista ”Pulă. Organ Universal”, pe care grupul i-o trimite lui Nicolae Iorga cu dedicație. Din cauza gestului insolent sunt arestați și, deși erau minori, petrec 10 zile în închisoarea Văcărești.

Anul următor marchează debutul expozițional al lui Jules Perahim, cu 48 de lucrări expuse în Pasajul Englez. Tot în 1932 apare revista ”Muci”, tot număr unic, vehement contestatar al valorilor ”înalte” ale societății. În primii ani ai carierei sale, Perahim realizează ilustrații de carte pentru diferite volume suprarealiste semnate de: Dan Faur, Ilarie Voronca, Gherasim Luca, Saşa Pană, Ignazio Silone, Max Blecher, Paul Păun.

A fost activist politic al mișcării comuniste aflată în ilegalitate, organizând întâlniri în locuința sa din Calea Văcărești. De asemenea a desfășurat o intensă activitate publicistică pentru ziarele care susțineau ideile grupării extremei stângi: ”Scânteia, Tânărul comunist, Noi vrem pământ, Cuvântul liber, Reporter, Pinguin, Lumea românească”.

Următoarea expoziție personală a deschis-o la începutul anului 1936, la Sala Mozart. Cele 21 de lucrări expuse se remarcă prin puternica tematică antimilitaristă și anticlericală. Expoziția a fost itinerată și în sala Astra la Brașov, unde pictura și grafica lui Perahim este alăturată sculpturilor lui Hans Mattis Teutsch. De această dată, reprezentanți ai Gărzii de Fier fac presiuni asupra autorităților brașovene, expoziția fiind închisă după câteva zile. Arta lui Perahim milita pentru ideea absolutei libertăți sociale, apropiate radicalismului revoltei suprarealiștilor francezi care promovau acel “sadism al adevărului”. Perahim frapează și prin diversitatea formulelor plastice abordate. Unele lucrări adoptă formule plastice explicite, altele alegorice, fiind tratate într-un limbaj frust și o cromatică rece care reflectă o franchețe extremă.

După terminarea serviciului militar, în 1938, artistul călătorește la Praga, unde intră în grupul suprarealist ceh. Se împrietenește cu fotograful dadaistul John Heartfield și omul de teatru Emil František Burian, care îl ajută să deschidă o expoziție, în același an, în foaierul teatrului D 28 (numele se schimba anual). În Protectoratul cehesc, sub amenințarea invaziei germanilor și instalării biroului lui Eichmann la Praga, situația evreilor devenea nesigură. Perahim a încercat să fugă în Franța, dar nereușind să obțină viza din cauza activismului politic, se întoarce în România.

În România era instalat guvernul Goga-Cuza, care promulgase încă din ianuarie 1938 primele legi antisemite. Urmărit de Siguranță pentru activismul comunist, Perahim este prins și internat într-un lagăr de muncă, de unde reușește să fugă în Basarabia, unde administrația URSS îi oferea o oarecare siguranță. Lucrează o perioadă scurtă într-o trupă de teatru, de unde reușește să fugă spre Rusia cu un tren de marfă în iunie 1941 când Germania și aliații au declanșat operațiunea Barbarossa (războiul împotriva URSS). Reușește să scape și de această dată de aplicarea “soluției finale”, operată de armata română în provinciile recent anexate, Basarabia și Bucovina. Până în 1944 fuge din loc în loc ajungând în Caucazul de Nord și Georgia. Lucrează câteva luni la o fermă de găini (unde se și căsătorește cu o rusoaică). Până în momentul în care a primit ordinul de mobilizare care îl convoca la Moscova pentru a se ocupa de grafica și macheta jurnalului de front ”Graiul Nou”, Perahim trăiește ca un fugar, viața sa din acești ani fiind în mare măsură necunoscută. În august 1944 când România întoarce armele împotriva Axei, trecând de partea Aliaților, Jules Perahim revine la București. În 1945 expune la București, în sala Willon, o serie de guașe apocaliptice cu titlul ”Ororile războiului”. Din același an începe să lucreze scenografie pentru Teatrul Național din București. Din 1948 aderă la realismul socialist, devenind un reprezentant de vârf al creației artistice “națională în formă și socială în conținut”. Până în 1969, când părăsește definitiv România, activitatea lui Perahim se împarte între pictură, grafică, scenografie, ceramică, pictură murală și mozaic. A fost profesor la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică şi la Institutul de Arte Plastice (până în 1956). Deschide un număr mare de expoziții personale, toate bucurându-se de un real succes și realizează ilustrație de carte pentru volumele unor autori ca: Eminescu, Macedonski, Arghezi, Gelu Naum, Dostoievski, Gogol, Anatol France. Atât în plan profesional, cât și personal (artistul se căsătorise în 1949 cu actrița Agnia Bogoslava, cu care a avut doi copii), Jules Perahim era un om împlinit.

În anul 1957 deschide o expoziție personală de linogravură la Galeriile Fondului Plastic din București unde prezintă ciclul ”Proverbe și zicători”, care au fost publicate în același an într-un volum prefațat de prietenul său din tinerețe, poetul Geo Bogza, tipărit de Editura de Stat pentru Literatură și Artă. Cele 15 lucrări, o escapadă de la arta militantă socialistă, reflectă cu un umor absurd un fel de autoportret retrospectiv al tinereții sale revoltate. În aceste parabole cu tâlc reapare vechea identitate a creatorului neîmblânzit, nonconformist, fiind totodată o contemplare a destinului istoric românesc (ce altceva decât proverbele ilustrează mai bine “tarele” identității unui popor?) Ideea preluată probabil din tabloul ilustrând cele 119 proverbe olandeze, realizat de Pieter Bruegel cel Bătrân, readuce în fața publicului elanul din anii avangardiști ai creatorului. Geo Bogza conchidea prefața volumului astfel “Priviți în amănunt linia lui Perahim și recunoașteți că ea are însăși savoarea unei snoave. Cu această linie care conține o forță incisivă satirică, Perahim silește o întreagă lume de abstracțiuni să capete identitatea plastică, un chip conform cu filosofia pe care o exprimă. Efectul este colosal”. Efectul a fost într-adevăr colosal, proverbele fiind și astăzi cele mai cunoscute și apreciate lucrări semnate de Perahim.

În anul 1969 pleacă definitiv din țară cu viză turistică pentru Israel și Franța. Deschide expoziții personale la Tel Aviv și Ierusalim, apoi hotărăște să se stabilească la Paris, unde se căsătorește cu criticul de artă, Marina Vanci. Revine la experimentele suprarealiste din perioada interbelică, stil căruia îi va rămâne consecvent până la sfârșitul vieții. A devenit cunoscut pe scena artistică internațională prin numeroasele expoziții deschise la: Paris, Nisa, Bruxelles, Chicago, Ontario, Lisabona, Tel-Aviv, Anvers, Mexico City, Lyon, Gotteburg, Geneva, Monaco. (V.I.)

Bibliografie:

JAGUER, Edouard, ”Perahim”, Ed. Arcane 17, Paris, 1993
ENACHE, Monica, IANCU, Valentina, ”Destine la răscruce. Artiști evrei în perioada Holocaustului” (catalog), MNAR, 2010
Aparut in Catalogul Licitației de Alb și Negru, Artmark#21, 2011
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s