Interviu cu Mircea Nicoale

Pe Mircea l-am întâlnit la el acasă. Foarte “sociabili ” din fire amândoi n-am comunicat mult timp. Ne vedeam în spaţiul primitor al Galeriei 29 şi treceam unul pe lângă altul, într-o tăcere prin care aş fi vrut să-i spun că îi apreciez efortul şi implicarea. Între timp am reuşit să spargem un pic gheaţa la capitolul comunicare, iar acum Mircea Nicolae a acceptat să-mi răspundă câtorva întrebări. 

Artist sau curator? Ce te reprezintă?
Anul trecut am fost într-o rezidenţă în Slovenia, în care mi s-a pus la dispoziţie o galerie. În timp ce îmi instalam expoziţia, mi-am dat seama cât de mult mă atrage munca de construcţie a display-ului. Fiind oarecum fascinat de munca de aranjare a obiectelor într-un spaţiu dat pentru a crea un efect sau un mesaj, am înţeles partea asta a producţiei unei expoziţii ca pe o lucrare de artist. Designul expunerii e rareori considerat ca atare – o lucrare separată a unui autor – dar asta nu înseamnă că de fiecare dată când am aranjat o expoziţie nu m-am bucurat enorm de fiecare mutare, a fiecărui lucru, în spaţiul respectiv.
Asta a fost şi unul din punctele de pornire pentru iniţiativa mea curatorială – aveam nevoie de o motivaţie pentru a putea lucra la nivelul ăsta asupra obiectelor expuse. În plus, m-a interesat foarte tare să îmi împart spaţiul de expunere pe care îl construisem acasă cu alţi artişti. Peste nevoia de a ma juca cu lucrurile s-au suprapus şi convingerile mele – încercarea de a crea un alt fel de climat pentru producţia evenimentelor culturale şi ideea pe care mi-o facusem despre generozitate.
Din punctul meu de vedere tot ceea ce fac e un produs artistic. Am senzaţia că orice curator trebuie să fie şi un artist decent, în măsura în care el este cel care face legatura dintre public şi lucrări. El este cel care ofera o cheie de lectura a unei expoziţii, creând o ficţiune foarte personală prin statement, display şi prin selecţia propusă.

Haide să vorbim puţin despre proiectul Young Roumanian Art. Care au fost criteriile de selecţie pentru artişti?
Criteriile de selecţie pentru artiştii din proiectul Young Romanian Art se bazează în primul rând pe gustul meu personal pentru o anume estetică şi un anume conţinut conceptual. În al doilea rând, am vrut să aleg doar lucrări de artă contemporană. Am primit şi multe alte lucruri, dar am păstrat doar ceea ce era actual, din punctul meu de vedere.
A mai existat şi un criteriu care s-a concretizat pe parcurs, în măsura în care lucrările selectate aveau o tendinţă de a se organiza singure în serii, teme şi subiecte precise. Am refuzat unele lucruri care nu se potriveau cu restul, pentru că în general era vorba de expoziţii de grup şi era necesară o anume coerenţă între lucrări.

Ce feed-back ai primit?
În primul rând, am primit un feed-back foarte bun de la artiştii participanţi. Şi în general specialiştii pe care i-am invitat în galerie, fie curatori din Veneţia sau din altă parte, dar şi artiştii internaţionali, au apreciat exponatele şi cadrul conceptual propus de mine pentru expoziţii.
Publicul larg a avut răspunsuri foarte diverse. În general cei care aveau un background în ceea ce priveşte arta recentă au înteles foarte repede ceea ce vedeau. Există însă o pătură foarte largă a publicului care nu e familiarizată cu discursul contemporan şi care, în consecinţă, nu vede atât de rapid despre ce e vorba şi de multe ori se simte frustrată atunci când nu i se pune în faţă pictură sau sculptură. Mă aşpteptam ca lucrul ăsta să nu se întâmple la Veneţia, unde credeam că arta contemporană e mult mai bine cunoscută ca limbaj, dar lucrurile stau la fel ca acasă din punctul ăsta de vedere.
Fiind vorba de 14 expoziţii temporare, reacţiile au fost foarte diferite. În general, atunci când am avut exponate foarte accesibile publicul larg a avut un răspuns bun la lucrări. Din momentul în care am expus arta conceptuală un pic mai intelectuală, sau obiecte care tindeau către minimalism, mai degrabă specialistii au fost cei care s-au bucurat de expunere.

Cum au primit italienii acest proiect? Au fost vizitatori?

Trebuie spus ca Veneţia e un oras care le aparţine turistilor. Italienii de aici se pierd între oamenii veniţi din întreaga lume. Deşi e în Italia, galeria ICR are un public mai mult internaţional decât autohton.
Totuşi, am reuşit să cunosc un grup de artişti şi curatori locali cărora le-am prezentat proiectul şi pe care i-am invitat în galerie de câteva ori. Ei au apreciat iniţiativa şi mi-au dat un feedback pozitiv.

Crezi că artiştii români care au participat în acest proiect au şanse să fie contactaţi de galerişti italieni?

Arta contemporană din Italia pare să fie complet subsumată pieţei de artă. Eu vin din România, unde lucrurile stau tocmai invers – piaţa de artă aproape că nu exista şi artiştii care lucrează sunt mai aproape de exigenţe culturale, decât băneşti. Iniţiativa mea nefiind una comercială, mă îndoiesc că poate fi reperată de galeriştii italieni, care sunt ghidaţi de alte considerente. Cu toate astea, faptul că am documentat toate expoziţiile şi că ele sunt disponibile spre vizionare pe internet măreşte foarte mult şansele celor care au participat la proiectul meu de a fi cunoscuţi pe plan internaţional. În plus, atunci când tastezi în Google Young Romanian Art, proiectul meu este primul lucru care apare listat.

Când se termina proiectul? Ajung şi eu săptămâna viitoare în Veneţia, ce expoziţie văd?

Proiectul se termină pe 20 Noiembrie. Săptămana viitoare se va deschide o nouă expoziţie, numita Superheroes, în care voi expune lucrări de Claudiu Cobilanschi, Elena Ciobanu şi Oana Toderică.
Mi-am amintit de Galeria 29. Chiar o să-mi fie dor de expoziţiile de la tine de acasă, chiar nu mai reiei proiectul?
Galeria 29 a fost un proiect în care am investit foarte multe resurse. Era vorba de timpul meu – galeria a fost funcţionat un an de zile – dar şi de bani, de eforturi administrative, de comunicarea proiectului, etc. Am făcut totul de unul singur, de la văruitul camerei, instalarea luminilor în tavan, construcţia display-urilor pentru expoziţii, scrierea statement-urilor, editarea flyerelor şi asa mai departe.
E un lucru pe care nu îl mai pot face în continuare, mai ales că nu mai am resurse financiare pentru a susţine proiectul. Mai mult, sufrageria în care amenajasem spaţiul de expunere va fi ocupată de anul asta de sora mea, care o să se mute acolo.
Din punctul meu de vedere Galeria 29 şi-a atins scopul, în măsura în care au avut loc 10 expoziţii în sufrageria apartamentului în care locuiesc cu mama şi cu sora mea. Toate exponatele au fost dăruite publicului la sfârşitul expoziţilor printr-o tombolă.
Pe mine mă interesa mai ales să transmit un mesaj – şi anume că se poate face producţie de evenimente culturale şi în afara muzeelor, a galeriilor din centru şi a sistemului de relaţii care le face să funcţioneze.

Trebuie să te laud. După părerea mea, Galeria 29 este unul dintre cele mai bune şi atractive demersuri din Bucureştiul artistic contemporan. Cum ţi-a venit ideea? 
Ideile vin din locuri foarte stranii. Există precedentul galeriei de apartament a lui Vlad Nanca, o iniţiativă de care stiam de ceva vreme.
Dar lucrul care m-a convins cu adevărat să fac asta a fost un articol despre Piero Manzoni în care se spunea că artistul s-a hotarat la un moment dat să îşi facă o galerie. Aşa a ajuns să creeze cu Enrico Castellani Galeria Azimuth, unde şi-a expus propriile lucrări. El m-a făcut să văd limpede faptul că nu trebuie să aştepti de la nimeni să îţi ofere un loc şi o voce, în măsura în care e posibil să ţi le oferi de unul singur.
Distribuţia obiectelor e un lucru pe care l-am învăţat de la Felix-Gonzales Torres şi pe care l-am adaptat ideii de galerie de apartament. Spre deosebire însă de Felix, care păstrează lucrarea în galerie printr-un contract care îl obligă pe proprietar să înlocuiască tot ceea ce se distribuie, Galeria 29 a funcţionat ca o serie de evenimente temporare, în urma cărora nu mai rămâne nimic în spaţiul de expunere.

Cine a gustat acest proiect?
Cei care s-au bucurat foarte mult de proiect au fost oamenii între 20 şi 30 de ani, care constituiau o parte din publicul paginii de internet feeder.ro. M-a surprins foarte plăcut faptul că un segment de consumatori de enterntainment mai degraba decat de artă contemporană au fost atât de atraşi de proiect, poate şi din cauza laturii sale legată de socializare.
O dezamăgire fără margini a fost, prin contrast, încercarea mea de a atrage în galerie membrii grupului de internet incepem, specializat pe artă contemporană. Din experienţa mea cu ei, s-au constituit într-o masa extrem de pasivă şi complet dezinteresată, în ciuda profilului grupului.

Cum s-au simţit artiştii la tine acasă?
Una dintre atitudinile mele faţă de artişti a fost să încerc să le ofer ceea ce mi-aş fi dorit şi eu să primesc – un oarecare sprijin în concertizarea expoziţiei şi o atitudine pe cât posibil profesionistă, chiar dacă era vorba de o iniţiativă informală. Aş zice că artiştii s-au simţit bine, mai ales că am făcut tot ce era posibil ca expoziţiile să iasă bine. Şi de multe ori cred că am reuşit.

Ai stat toata vara la Veneţia, presupun că ai avut timp să analizezi bienala. Ce impresie ţi-a lăsat?
Bienala de anul asta e mult mai slaba decât cea din 2007. Atunci am venit la Veneţia pentru prima dată şi am plecat acasă mult mai bogat decât venisem, din punct de vedere intelectual.
Anul ăsta însă, impresia mea despre eveniment e destul de negativă. Expoziţia din Arsenale al cărei curator e Daniel Birnbaum e slaba şi nu îi face deloc cinste. Mai mult, statement-ul Making Worlds nu se verifică atunci când vezi exponatele.
Sunt însă şi lucruri bune, care trebuie căutate cu perseverenţă. Pavilionul Mexicului, al Estoniei şi mai ales pavilionul nordic, care din punctul meu de vedere ar fi trebuit să câştige marele premiu.

Ce proiecte interesante ai când te întorci?
Când mă întorc aş vrea să îmi duc la bun sfârşit proiectul meu, cu 100 de intervenţii în spatiul public. Acum sunt la numarul 94. Cred că asta va fi una dintre preocuparile mele principale.

 

Inerviu realizat pentru revista ArtClue. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s